Cunoscut de multă lume drept un poet simbolist foarte talentat, Minulescu a suprins atunci când a hotărât să scrie proză, mai exact un roman-confesiune al vieții, copilăriei și tinereții sale. Faptele prezentate în roman sunt reale, scriitorul Minulescu dorind să creeze o frescă deosebită a anilor inocenței în care îți prezintă părinții, colegii, prietenii de nebunii, primele iubiri.

„Mai întâi Corigentul meu la limba română nu este propriu-zis un roman. Nu vreau să se creadă că în modestul meu compartiment literar am introdus bagaje care nu-mi aparţin. Nu. Nu ştiu să scriu romane şi probabil nu voi putea să învăţ să scriu niciodată aşa ceva. De câte ori am încercat mi-am dat seama că sensibilitatea mea artistică nu poate suporta disciplina riguroasă a formelor precise, după care se scrie un adevărat roman. Mă mărginesc doar să scriu aşa după cum mă taie capul, sau - mai bine zis - nu-mi dau niciodată osteneala să-mi fixez mai dinainte nici popasurile, nici sfârşitul drumului pe care mă las purtat numai de fantezie.“ (Ion Minulescu)