Toate aceste „pagini autobiografice“, asumat „neliterare“, dar continand o literatura confesiva de cea mai buna calitate, vin sa configureze datele unui profil existential neobisnuit si ale unei atitudini etice, ideologice si artistice. Ele alcatuiesc, de asemenea, un segment distinct al literaturii istratiene – o literatura a razvratirii generoase… Nu mai avem de-a face nici cu autobiografia mascata din ciclul Viata lui Adrian Zografi,nici cu eposul eroic al romanelor despre haiduci sau cu fabulosul oriental din Chira Chiralina si Nerantula, ci cu un Panait Istrati ce-si rememoreaza, cu onestitate si autenticitate, traseul picaresc al „formarii“ personalitatii sale de autodidact: de la anii petrecuti „la stapan“ sau in porturi pana la debutul publicistic si literar. Si, mai departe, pana la eliberarea de iluziile Revolutiei mondiale. Un credo exemplar, plin de vitalitatea salbatica, rebela a Orientului balcanic, si animat de aspiratia nelimitata catre eliberarea oprimatilor de pretutindeni.