Mateiu I. Caragiale (1885-1936) este fiul lui I. L. Caragiale, a cărui sociabilitate însă nu a moștenit-o, fiind caracterizat de contemporanii lui ca o apariție stranie și taciturnă. Poet și prozator, s-a impus în conștiința literară prin romanul Craii de Curtea-Veche, apărut în 1929 și premiat de critica literară. Roman gotic unic în literatura română, el zugrăvește nobilimea crepusculară, o lume decadentă, a orgiilor și a personajelor dantești, ieșite parcă din tablourile lui Hieronymus Bosch. Personajele aparțin boemei deșănțate a Bucureștilor, cu obiceiuri preluate de la fanarioții greci, și sunt paradoxale prin comportamentul lor, pentru că viciile extreme sunt combinate cu rafinamentul unei lumi „întoarse pe dos“. Nu e de mirare că în acest mediu corupt, al mahalalelor întunecoase și misterioase, destinul personajelor este fulgerător, ele dispărând la fel de repede cum au apărut.