Paginile acestea s-a născut dintr-un pariu cu mine însumi. Sunt mai mulți ani de când, în două cărți succesive, am încercat să sugerez peisajul de civilizație în car e- la capătul unui mileniu de viață, în cuprinsul sau la hotarele celei de 'a doua Rome' - românii și-au făcut intrarea în istoria culturală a unei Europe pe cale de a se naște ea însăși. Scriind, pe atunci, paginile dedicate începuturilor civilizației românești din evul mediu năzuiam ca într-o zi să pot așterne pe hârtie felul în care mi se părea - și încă mi se pare - că s-ar putea desluși celelalte începuturi esențiale, cele ale modernității civlizației noastre, la întâlnirea unor acelorași vaste sfere ale Orientului și ale Occidentului ce ne-au modelat, fără a-i răpi cu nimic din originalitate, locul în istorie. Această carte este dedicată unui sfert de mileniu de civilizație românească scrutată din perspectiva imaginii. A unei imagini legate organic de specificul devenirii acestei latinități din Europa orientală care, într-o lungă viețuire la poarta mereu deschisă a continentului, a înțeles instinctiv că o formă majoră a supraviețuirii a fst, adesea, sublimarea dramelor, vitregiilor și ofenselor istoriei în superba, tăcuta și nesfârșita perenitate a artei.