Lacrimosa, textul inedit din acest print, pare să schimbe destul de mult filmul impersonal, refractar uneori, dar şi spectacular, pe care îl implică softboi mimosa. Există în Lacrimosa o tensiune mult mai evidentă, aproape de criză, dublat de o personalizare nostalgică a discursului, un subiect care tinde să se reîntoarcă spre un fel de safe zone ruinat. Atunci când textul nu cultivă latența, un fel de cale de mijloc nealeasă, explorează narativizarea subiectivității, ceea ce face ca povestea să fie una mai psihologizantă, de unde şi tristețea vagă şi lină a poemului. (Teona Farmatu)