„În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine se poate recunoaște în omul care își caută, prin smârcurile existenței și dincoace de linia deșertului morții, un drum salvator. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie „Viața pe un peron” în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice.” (Daniel Cristea-Enache)