Agata murind este un roman psihologic, deopotriva erotic si morbid, senzual si macabru, gotic prin tema si atmosfera. Un roman al eliberarii de vinovatii si spaime tocmai in proximitatea mortii. Naratiunea se incheaga in jurul confesiunii unei tinere violoniste, Augusta Degan, catre terapeutul sau, Artur Cadia – de care e si indragostita –, dupa patru ani de psihanaliza. Trauma care sta la baza labilitatii psihice a protagonistei este pierderea prematura a surorii sale Agata, in copilarie, si fantasma vinovatiei pe care i-o genereaza aceasta absenta. Abia deshumarea surorii, la care este silita sa asiste, alaturi de ceilalti apartinatori ai defunctilor din cimitirul amenintat de surpare, va constitui adevarata experienta a vindecarii sale, iesirea deplina din criza. Confruntarea cu noua situatie, teribila, dura, exceptionala, va face ca Agata sa moara in final in constiinta Augustei, descatusind-o. In fata mormintelor deschise, violonista isi va retrai intreg trecutul refulat, dar isi va redescoperi si feminitatea. Scenele cosmaresti, de cimitir, vor declansa si o exhumare a instinctelor sale pina atunci inabusite, plonjarea in sexualitatea cea mai atroce, deliranta. Augusta, „o intemnitata ca mine, fara gratii”, va regasi promisiunea vietii.