Axat pe ideea de confesiune, de intimitate, jurnalul capata, incepind cu secolul al XIX-lea, valente si consacrare literara. Mircea Mihaies isi poarta cititorii prin jurnalele celebre ale epocii ce se deschide atunci – de la Stendhal la Sylvia Plath si de la Tolstoi sau Kafka la Drieu sau Radu Petrescu – mereu in cautarea relatiei esentiale pe care acestea, prin chiar natura lor, o intretin cu moartea. Asa cum il infatiseaza autorul, jurnalul intim capteaza astazi prin ceea ce ascunde aceasta pendulare ambigua intre spaima de moarte si fascinatia ei: aventura unei subiectivitati confruntate cu lumea, experienta directa, nemijlocita a unui individ care isi depaseste fragilitatea prin memorie.
„Ceea ce caracterizeaza scrisul lui Mircea Mihaies este tensiunea permanenta intre natura ironica a felului cum priveste el lumea si ceea ce as numi grija constanta pentru treburile cetatii. Un fost presedinte al Romaniei l-a numit odata, in prezenta lui Adam Michnik, mon detracteur personnel. Este, in fond, o onoare sa fii privit astfel de diversi oameni politici…” (Vladimir Tismaneanu)

Cuprins: Jocul memoriei si al intimplarii • Jurnale de dincolo de mormint • Al treilea cer • Imaginile eului: arta (auto)portretului • Retorica fictiunii si a realitatii • Cutia neagra